Introducere: Rezecţia simultană (SR) a tumorii colorectale şi a metastazelor hepatice sincrone (SCLMs) nu este utilizată pe scară largă. Majoritatea autorilor preferă încă rezecţiile seriate (SgR), mai ales la pacienţii cu cancer de rect sau care necesită efectuarea unei hepatectomii majore.
Material şi metodă: Ratele morbidităţii, mortalităţii şi supravieţuirii, precum şi durata medie a spitalizării au fost comparate între cele două grupuri (SR vs. SgR). De asemenea, aceşti parametri au fost comparaţi şi între diverse subgrupuri de pacienţi cu caracteristici similare (tumoră de rect, hepatectomie majoră, metastaze bilobare, chimioterapie preoperatorie, etc).
Rezultate: Între 1995 şi 2016, la 234 de pacienţi s-a practicat SR, iar la 66 de pacienţi SgR. Ratele comparative ale morbidităţii (41%, respectiv 31.8%, p = 0.1997), mortalităţii (3.8%, respectiv 3%, p = 1) şi supravieţuirii globale (85.8%, 51.3% şi 30%, respectiv 87%, 49.6% şi 22.5%, la 1-, 3- şi 5-years, p = 0.386) nu au fost semnificativ statistic diferite între cele două grupuri (SR vs. SgR). Durata medie a spitalizării a fost semnificativ mai scurtă după SR decât după SgR (15.11 ± 8.60, respectiv 19.42 ± 7.36 zile, p < 0.0001). Caracteristicile celor două grupuri au fost similare, cu excepţia următorilor parametri: localizarea rectală (mai frecventă în SR grup, p = 0.0245), inavazia ganglionară (mai frecventă în SgR grup, p = 0.0383), metastaze bilobare (mai frecvente în SgR grup, p = 0.0169), hepatectomii majore (mai frecvente în SgR grup, p = 0.025), chimioterapie neo-adjuvantă (mai frecvent în SgR grup, p < 0.0001). A fost efectuată o analiză comparativă a morbidităţii, mortalităţii şi supravieţuirii pentru fiecare din subgrupurile de pacienţi prezentând aceste caracteristici. Pentru fiecare subgrup, SR a fost asociată cu rate similare ale morbidităţii, mortalităţii şi supravieţuirii ca şi SgR (p > 0.05).

Concluzii: La pacienţii cu SCLMs, SR oferă rezultate pe termen scurt şi lung similare SgR şi o durată mai scurtă a spitalizării. Pentru majoritatea pacienţilor cu SCLMs, SR ar trebui considerată abordarea terapeutică de elecţie.

Link articol original: http://www.revistachirurgia.ro/pdfs/2017-3-278.pdf