Obiectivul acestui studiu este acela de a evalua rezultatele pacienţilor trataţi pentru hepatocarcinom (CHC) într-un centru de Chirurgie Generalã şi Transplant Hepatic.
Material şi metode: Acest studiu retrospectiv include 844 pacienţi diagnosticaţi cu CHC şi trataţi chirurgical cu intenţie de radicalitate. Singurele metode de tratament curativ pentru CHC, la ora actualã sunt reprezentate de rezecţia hepaticã (RH) şi transplantul hepatic (TH). Ablaţia tumoralã poate fi indicatã în tratamentul CHC precoce, în cazurile la care rezecţia sau transplantul hepatic nu se pot efectua. La 518 pacienţi s-a practicat rezecţie hepaticã, 162 au beneficiat de transplant hepatic, iar 164 pacienţi au fost trataţi prin distrucţie cu radiofrecvenţã (RFA). 615 pacienţi (73%) au prezentat cirozã hepaticã.
Rezultate: Morbiditatea şi mortalitatea înregistrate pentru întreg lotul de pacienţi au fost de 30% şi respectiv 4,3%. Supravieţuirea la 5 ani a fost de 39% cu diferenţe semnificative statistic între pacienţii la care s-a practicat RH comparativ cu cei transplantaţi şi  cei radioablaţi (p<0.05), cu rezultatele cele mai bune înregistrate în cazul grupului cu TH, urmate de grupul cu RH şi apoi de grupul cu RFA.

Concluzii: În cazul CHC apãrut pe ficat normal sau non-cirotic, tratamentul de elecţie este rezecţia hepaticã. În cazul CHC precoce, dezvoltat pe fondul cirozei hepatice, TH oferã cele mai bune rezultate în ceea ce priveşte supravieţuirea la distanţã şi supravieţuirea fãrã recidivã. RFA poate fi consideratã metoda de tratament curativã în cazurile de CHC precoce la care nu se poate practica rezecţie hepaticã sau transplant.
Cuvinte cheie: carcinomul hepatocelular, cirozã hepaticã, rezecţia hepaticã, transplantul hepatic,
distrucţia cu radiofrecvenţã