Profesorul Șerban Bancu s-a născut la Reghin pe 28 aprilie 1953. Părinții săi au fost Doina și Victor Emilian Bancu. Tatăl său, chirurg de mare reputație avea să devină, ulterior, șeful Clinicii Chirurgicale de la Spitalul Clinic Județean Târgu-Mureș și rectorul Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș.

Șerban a urmat cursurile Facultății de Medicină din Târgu-Mureș între 1972 și 1978, și cei trei ani de secundariat (actualul rezidențiat) în Spitalul Clinic Județean din același oraș. În 1980 a devenit asistent universitar al Facultății de Medicină Generală din cadrul « UMF Târgu-Mureș ».

A urcat treptele ierarhiei universitare (conferențiar în 1997, profesor în 2004) în paralel cu cele ale specializării în chirurgie (medic specialist 1983, medic primar 1990). Între anii 2004 și 2018 (an în care s-a pensionat) a condus Clinica Chirurgicală nr.2 din Spitalul Județean Târgu-Mureș.

Profesorul Șerban Bancu s-a remarcat devreme ca unul dintre cei mai valoroși chirurgi ai României. S-a format la școala chirurgiei mureșene, condusă la acea vreme de părintele său, profesorul Victor Emilian Bancu, dar și în alte centre chirurgicale din România și din străinătate. Este de menționat în special Spitalul Saint Antoine din Paris, unde a fost îndrumat de profesorul Roland Parc, o mare personalitate a medicinei franceze și europene. Profesorul Parc a fost cel care i-a apreciat în mod deosebit calitățile și l-a ajutat să și le dezvolte. Întors acasă, Șerban Bancu a abordat cu mult curaj, la început sub îndrumarea profesorului VE Bancu, apoi din ce în ce mai mult independent, o gamă largă de operații, multe din ele de o mare complexitate și dificultate.

A abordat cu succes chirurgia stomacului, colonului și rectului, sânului, obezității morbide, peretelui abdominal. A extirpat tumori abdominale « inextirpabile », cum ar fi un imens teratom sacro-coccigian.

Atunci când a apărut chirurgia laparoscopică a adoptat-o foarte repede, practicând o gamă largă de intervenții prin abord miniinvaziv.

Functionând într-un spital cu profil de urgență s-a confruntat, inevitabil, cu dificilul domeniu al politraumatismelor și cu chirurgia de urgență.

Ca o curiozitate, Profesorul Șerban Bancu a practicat încă de tânăr o gamă foarte largă de intervenții de chirurgie vasculară în care, de-a lungul timpului, a acumulat o mare experiență.

Câteva domenii l-au pasionat în mod deosebit:

  • chirurgia esofagului, fiind unul dintre primii chirurgi români care au abordat rezecțiile esofagiene transhiatale
  • chirurgia hipertensiunii portale, în care a efectuat cu succes sunturi spleno-renale, atât proximale cât și distale și este autorul singurului caz publicat în literatura română de sunt mezenterico-atrial pentru sindrom Budd-Chiari. De asemenea a abordat și tratamentul chirurgical al ascitei prin sunt peritoneo-venos
  • chirurgia ficatului și transplantul hepatic : Șerban s-a implicat cu mult entuziasm în programul național de transplant hepatic, în identificarea potențialilor donatori (de menționat că, în perioada de pionierat a transplantului hepatic Spitalul Județean Târgu-Mureș, prin activitatea doctoriței Otilia Moldovan, a Profesorului Radu Deac și a Profesorului Șerban Bancu a fost unul din principalele centre de prelevare de organe din România). A făcut un stagiu de pregătire în transplant de ficat la Universiatea din Iowa și, dacă ar fi beneficiat de condiții mai favorabile, probabil că ar fi reușit să construiască un program de transplant hepatic la Târgu-Mureș.

În viața comunității chirurgicale din România, profesorul Șerban Bancu a jucat un rol important, fiind prezent la majoritatea manifestărilor științifice (simpozioane, congrese naționale) împreună cu echipa pe care a condus-o. A publicat în revista « Chirurgia «  cele mai importante realizări ale acestui colectiv.

A fost autor sau coautor a 6 monografii (între care una deosebit de originală despre chirurgia gâtului) și la 3 tratate naționale.

A fost membru a numeroase societăți științifice naționale și internaționale.

Șerban a fost căsătorit cu Ligia Bancu, distins gastroenterolog în acelasi Spital Clinic Județean din Târgu Mureș, care i-a dăruit două fete, Ariana și Carla, de care era foarte mândru.

A fost întotdeauna un bun coleg, gata să ajute cu un sfat sau cu o vorbă bună, foarte corect în relațiile cu ceilalți și de o ținută morală impecabilă.

Poate parea ciudat pentru un chirurg cu performanțe atât de mari, dar Șerban era o fire visătoare și cu certe înclinații artistice. Cânta superb din voce, la chitară și la pian. Mi-l amintesc la unele din simpozioanele chirurgicale cum reușea să întrețină o atmosferă extraordinară uzând de talentul lui artistic ieșit din comun. O facea fără ostentație, cu multă naturalețe și simplitate.

M-a legat de Șerban o lungă și constantă prietenie. Mi-l aduc aminte în sala de operații, în saloanele Spitalului Județean din Târgu-Mureș, prezentându-și cazurile operate, la Spitalul Saint-Antoine de la Paris, unde era foarte cunoscut și apreciat, la reuniunile chirurgicale, prezentând foarte frumos realizări deosebite în chirurgie (așa cum s-a intitulat și Simpozionul organizat în 1986 la Târgu-Mureș de profesorul Victor Emilian Bancu și de unde a început și prietenia noastră), întreținând după aceea atmosfera la petrecerile colegiale de după sesiunile științifice ;acasă, în familie, împreună cu Ligia, cu Ariana și cu Carla, ascultând sfaturile părintelui sau și cerându-i părerea atunci când era cazul.

O viață de chirurg, trăită cu demnitate și dedicată, cu multă generozitate, pacienților, colegilor și elevilor săi; în final, dedicată chirurgiei românești pe care a iubit-o atât de mult!

Iată cum îl caracterizează elevul și urmașul său, Prof. Radu Mircea Neagoe, la retragerea sa din activitate în octombrie 2018:

« Domnule Profesor, pentru cei mai mulți dintre noi reprezentați întruchiparea spiritului blând și înțelept, al intelectualului rasat care știe deopotrivă să povățuiască dar și să dojenească cu egală dragoste și generozitate. În anii buni în care am avut șansa să lucrăm alături în sala de operații am învățat ce înseamnă claritatea și logica abordării unor cazuri dificile în chirurgia esofagului, a HTP, în chirurgia oncologică. Ați fost atins aici fără îndoială de geniul chirurgical al părintelui Dvs pe care însă cu abilitate dar și cu multă trudă l-ați șlefuit ca să se potrivească propriei personalități. Nu sunteți însă doar mentorul chirurgical al multora dintre noi; sunteți fondatorul acestei clinici în care eu am avut șansa de a mă forma ca rezident devenind ulterior specialist și medic primar. Am remarcat în tot acest timp, și sunt mai bine de 20 de ani, abilitatea Dvs de a conduce acest colectiv. Ați reușit într-un mod remarcabil să dezamorsați de la catedră nenumărate situații tensionate, de cele mai multe ori printr-un zâmbet, o povață sau o glumă, rareori fiind nevoie să ridicați tonul pentru a vă face înțeles.

Și a mai fost ceva…. au fost acele momente minunate în care ați dezbrăcat cu naturalețe haina Profesorului din sala de operații sau de la catedră, ați pus mâna pe o chitară și am avut șansa să-l cunoaștem pe Omul Șerban Bancu. Am fredonat împreună “Iubire bibelou de porțelan” refren care a devenit într-un fel un imn al acestei Clinici, ne-ați recitat, ne-ați plimbat imaginar prin nenumăratele locuri frumoase pe care le-ați vizitat. Au fost clipe minunate care au strâns laolaltă acest colectiv și pe care nu le vom uita niciodată! »

 

Ca la orice despărțire, ne încearcă, inevitabil, durerea care însoțește astfel de momente, mai ales că Șerban a plecat prea repede dintre noi.

El intră de acum în Pantheonul chirurgiei românești, lăsând în urmă o moștenire foarte bogată, care va fi transmisă generațiilor viitoare prin urmașii pe care i-a lăsat!

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

 

Prof. Dr. Irinel Popescu

Centrul de Boli Digestive și Transplant Hepatic

Institutul Clinic Fundeni, București